luni, 11 octombrie 2021

Dreptul la reparare

De ce-și strică companiile singure produsele, apoi nu te lasă să le repari?
Raspunsul ar putea fi dedus din intelegerea semnata la Geneva (Cartelul Phoebus) in ianuarie 1925 de Philips, Osram, General Electric și alți cinci mari producători de becuri. Toti doreau o lume mai buna. De fapt, un loc mai bun pentru ei. Secretul murdar al producatorilor este uzura planificata, care conduce intr-un final la reparatii in centre service autorizate, la preturi foarte mari sau la necesitatea inlocuirii produsului. Si chiar daca produsul este functional, producatorii ofera consumatorilor "ceva mai bun, mai nou", pentru a tine vanzarile la un nivel ridicat continuu.
In ultimul timp, consumatorii cer producatorilor renuntarea la practicile abuzive si solicita dreptul la reparare. Desi legal, utilizatorii au dreptul să-și repare dispozitivele, producătorii fac tot posibilul sa împiedice acest lucru, limitând accesul la documentatii tehnice (considerate secret de firma), piese de schimb care nu exista pe piata libera, unelte sau obligând utilizatorii sa faca reparatiile doar in unitati service acreditate.
Exista un viitor... reparabil? Se pare ca da. Parlamentul European, ingrijorat de cantitatile de deseuri generate, impune producatorilor o durata de viata de minimum zece ani, produsele sa fie insotite de manuale service, să poată fi dezasamblate folosind scule obișnuite și să poată fi reciclate cu ușurință. Suedia merge mai departe, scazand TVA la reparatii si piese de schimb. Este un inceput timid de care ar trebui sa tina cont si decidentii nostri.
Citeste mai mult pe SURSA.
In final doresc sa va informez despre un exemplu de reducere intentionata a performantelor. Daca aveti un televizor smart mai vechi fabricat de Vestel nu-l upgradati la ultima versiune de soft, pentru ca cea mai mare parte a aplicatiilor vor disparea, functia "smart" ramanand doar de forma.